Trebuie să știți că componenta principală a oricărei camere digitale, împreună cu echipamentul digital NV, este responsabilă pentru captarea luminii care trece prin obiectiv pentru a crea o imagine. Componenta în cauză este denumită senzor. Un senzor este practic un obiect fizic care colectează lumina și o convertește într-o imagine digitală care este afișată pe monitor la celălalt capăt. Echipamentul digital vine cu o mare varietate de tipuri de senzori integrati.
Senzor CMOS
Senzorii CMOS sunt cei mai utilizați (complementary metal-oxide-semiconductor). Cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră, CMOS este capabil să atingă niveluri extrem de ridicate de încorporare pe microcipuri cu circuite electrice încorporate foarte eficiente și compacte.
Senzor CCD
Înainte de senzorii CMOS, au fost fabricați senzori pentru dispozitive cuplate de încărcare (CCD). În sistemele academice, clinice și profesionale care necesită cele mai fine date de imagine, cei mai recenti senzori de imagine CCD sunt folosiți. Senzorii CMOS sunt utilizați de obicei în echipamente care nu necesită o imagine de înaltă calitate, cum ar fi camerele digitale profesionale și alte produse similare. Deoarece CMOS folosește o tehnologie mai recentă și mai puțin costisitoare, echipamentele digitale de viziune nocturnă cu senzori CMOS sunt mai puțin costisitoare decât gadgeturile cu senzori CCD.
În anii 50 ai secolului precedent, au fost creați senzori IR răciți în scopuri militare. Acest tip special de senzor IR are dezavantajul de a necesita componente suplimentare pentru a atinge temperaturi de funcționare de la -70 la -150 °C, ceea ce mărește dimensiunea și greutatea echipamentului de termoviziune. Aceste accesorii suplimentare de răcire sunt costisitoare, necesită o procedură lungă de răcire, consumă multă energie și durează între 10 și 20 de minute pentru a produce prima imagine pe un instrument de termoviziune. Deoarece necesită o tehnologie de performanță mai bună care permite detectarea distanțelor mai mari și nu necesită un gadget care vă oferă o imagine instantanee, dispozitivele de termoviziune de acest fel sunt utilizate în principal în armată (în principal în transportul militar).
Crearea senzorilor IR nerăciți, care folosesc de obicei senzori bazați pe microbolometru, a început în anii 1990. Microbolometrele compuse din oxid de vanadiu (VOx) sau siliciu amorf (ASi) sunt cele mai răspândite două soiuri disponibile astăzi. Faptul că senzorii IR nerăciți sunt mai puțin scumpi decât senzorii IR răciți și nu necesită componente suplimentare de răcire face ca aceste sisteme de imagistică termică să fie portabile, ușoare și eficiente din punct de vedere energetic. În plus, oferă o imagine instantanee, ceea ce înseamnă că vă puteți vizualiza fotografia direct după pornirea dispozitivului (fără procese de răcire). Senzorii IR nerăciți sunt mai puțin sensibili, funcționează mai rău și detectează imagini mai lent decât senzorii IR răciți.
Cele mai comune două tipuri de microbolometre utilizate în sistemele de imagistică termică în prezent sunt microbolometrele cu siliciu amorf (ASi) (senzor IR nerăcit) și microbolometrele cu oxid de vanadiu (VOx) (senzori IR nerăciți). Ambele sunt făcute să funcționeze în același mod (tehnologiile lor subiacente sunt analoge), dar distincția cheie este tipul de material folosit pentru a construi senzorul.
